CAPITOLUL II - Drepturile, obligaţiile și restricțiile pentru conducătorii de vehicule.

8. Vîrsta minimă a conducătorului de autovehicul este condiţionată de tipul, destinaţia, particularităţile de conducere a acestuia şi este reglementată prin actele normative în vigoare. Pot conduce pe drumurile publice biciclete, vehicule cu tracţiune animală, precum şi pot însoţi animale izolate sau în turmă persoanele care au împlinit vîrsta de 14 ani.

9. Pentru a fi admise în traficul rutier, vehiculele trebuie să fie înmatriculate sau, după caz, înregistrate şi să poarte plăcile cu numărul de înmatriculare (înregistrare) corespunzător standardului, amplasate în locurile stabilite, cu excepţia troleibuzelor şi tramvaielor, pe care se aplică numere de înregistrare atribuite de către autorităţile competente.

10. 1) Persoana care conduce un vehicul trebuie:
a) să fie aptă din punct de vedere psiho-fiziologic şi medical;
b) să posede cunoştinţe şi să execute cerinţele prezentului Regulament, precum şi să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranţă vehiculul pe drum;
c) să posede cunoştinţe de acordare a primului ajutor persoanelor traumatizate ca urmare a accidentului în traficul rutier.
2) Persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede şi, la cererea lucrătorului de poliţie, ofiţerului echipei mobile a Serviciului Vamal, este obligată să înmîneze pentru control:
a) permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus;
b) certificatul de înmatriculare (înregistrare) a vehiculului, eliberat pe numele acesteia în modul stabilit, ori certificatul de înmatriculare (înregistrare) a vehiculului însoţit de un alt document ce atestă dreptul la utilizarea lui sau, după caz, certificatul de înmatriculare (înregistrare) eliberat pe numele persoanei juridice şi foaia de parcurs;
c) poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor mijloacelor de transport auto;
d) actele referitoare la natura şi masa încărcăturii, în cazurile stabilite de legislaţie.

11. Conducătorul de vehicul este obligat:
a) înainte de plecare să verifice starea tehnică a vehiculului şi să o supravegheze pe parcurs, în special funcţionarea sistemelor de direcţie, de frînare, dispozitivelor de iluminare şi semnalizare;
b) în timpul deplasării să poarte centura de siguranţă şi să se asigure că şi pasagerii au cuplat centurile, dacă autovehiculul este echipat cu acestea.
Sînt exceptaţi de la obligaţia menţionată:
- conducătorii care execută manevra de mers cu spatele;
- instructorii auto în timpul instruirii cursanţilor;
- persoanele care deţin certificat de scutire pe motiv medical grav, eliberat de autoritatea competentă;
- în localităţi, conducătorii vehiculelor cu regim prioritar de circulaţie în timpul executării unei misiuni urgente de serviciu;
c) să poarte pe cap casca de protecţie prinsă cu cataramă în timpul deplasării pe motocicletă (ciclomotor) şi să se asigure că pasagerii au procedat la fel;
d) să poarte vesta de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizantă, în cazul în care acesta execută intervenţii la vehiculul oprit pe platforma drumului public;
e) să conducă vehiculul cu atenţie sporită la apariţia autovehiculelor echipate cu lumină giratorie de culoare portocalie sau a autovehiculelor care poartă semnele distinctive 5, 7, 8, 10, 12, 13 sau 15 (anexa nr. 6), (fig. 18);




Figura 18. Lumina giratorie de culoare portocalie. Mijloace de identificare a unor vehicule. Semne distinctive

f) la trecerile pentru pietoni cu circulaţia nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului.
În cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai asigurîndu-se că în faţa vehiculului menţionat nu sînt pietoni.
Este interzisă intrarea pe trecerea pentru pietoni dacă în direcţia de mers circulaţia este blocată şi prin aceasta conducătorul va fi forţat să oprească, astfel creînd obstacole pietonilor care traversează carosabilul;
g) să conducă în aşa fel încît să nu stropească pietonii, atunci cînd pe drum este apă sau noroi;
h) să menţină în stare curată dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă, seturile fluorescent-reflectorizante, parbrizul şi geamurile vehiculului, precum şi să asigure lizibilitatea numărului de înmatriculare;
i) să oprească imediat vehiculul la semnalul:
- agentului de circulaţie;
- lucrătorului de poliţie;
- ofiţerului echipei mobile a Serviciului Vamal;
- orbului care traversează strada în orice loc (semnalul dat prin ridicarea bastonului alb).
După oprirea vehiculului la semnalul agentului de circulaţie sau al altui reprezentant al organelor de control, conducătorul este obligat să rămînă în vehicul ţinînd braţele pe volan pînă la apropierea persoanei care a impus oprirea şi ulterior să îndeplinească necondiţionat dispoziţiile legale ale acestei persoane, prevenind şi pasagerii să nu părăsească vehiculul în timpul controlului, decît cu permisiunea sau la dispoziţia reprezentantului organului de control. În cazul în care oprirea se efectuează pe timp de noapte, conducătorul este obligat să conecteze lumina în salonul (cabina) vehiculului;
j) să se supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanţe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare;
k) la solicitarea lucrătorilor de poliţie, să asigure transportarea:
- acestora la locurile unde s-au produs accidente în traficul rutier sau calamităţi, în cazul în care accidentul sau calamitatea a avut loc în direcţia de deplasare a vehiculului;
- persoanelor care necesită asistenţă medicală urgentă la instituţiile medicale, indiferent de direcţia de deplasare.
La cererea conducătorului, lucrătorul de poliţie care intenţionează să utilizeze un vehicul în situaţiile menţionate este obligat să prezinte legitimaţia de serviciu şi, după caz, să efectueze însemnările de rigoare în foaia de parcurs;
l) la sesizarea pe drum a unui obstacol sau a unei situaţii de natură să stînjenească fluenţa şi să pericliteze siguranţa traficului, să anunţe cea mai apropiată unitate de administrare a drumului sau poliţia.

12. 1) Conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat:
a) să oprească imediat vehiculul semnalizîndu-l în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1)  litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament (fig. 19);




Figura 19.

b) să nu schimbe poziţia vehiculului şi a obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepţia cazurilor prevăzute în subpunctul 1) literele c) şi d) din prezentul punct;
c) să acorde primul ajutor, să cheme ambulanţa în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgenţă - să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentînd permisul de conducere sau alt act, precum şi certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului;
d) să elibereze carosabilul deplasînd vehiculul pe acostament ori cît mai aproape de bordura trotuarului, atunci cînd în urma accidentului nu sînt persoane decedate şi/sau traumatizate, iar prezenţa pe carosabil a vehiculului implicat în accident face dificil sau blochează traficul rutier;
e) să marcheze locul iniţial al vehiculului, obiectelor ce ţin de accident şi a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziţiei acestora pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea carosabilului;
f) să asigure, pe cît posibil, păstrarea urmelor, precum şi ocolirea locului accidentului;
g) să anunţe despre accident poliţia şi să rămînă pe loc pînă la sosirea lucrătorilor de poliţie;
h) să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum şi să nu administreze medicamente preparate în baza acestora pînă nu va fi supus testării alcoolscopice, sau, după caz, examinării medicale şi recoltării probelor biologice.
2) Conducătorul de vehicul care a ajuns la locul unde s-a produs un accident în traficul rutier, în lipsa serviciilor de intervenţie, este obligat să oprească şi, în caz de necesitate:
a) să acorde primul ajutor, să cheme ambulanţa, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgenţă - să transporte cu propriul vehicul persoana traumatizată la cea mai apropiată unitate medicală, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentînd permisul de conducere sau alt act, precum şi certificatul de înmatriculare a vehiculului;
b) să anunţe despre accident poliţia.
3) În cazul în care în accident a fost implicat un vehicul cu regim prioritar de circulaţie în timpul executării unei misiuni de urgenţă, conducătorul acestuia trebuie să respecte cerinţele subpunctului 1) litera f) şi subpunctului 2) din prezentul punct, urmînd să revină la locul accidentului sau să se prezinte la o unitate de poliţie după îndeplinirea misiunii.

13. Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident în traficul rutier soldat numai cu pagube materiale, în cazul în care au ajuns la o înţelegere reciprocă în aprecierea circumstanţelor acestui accident şi dacă starea tehnică a vehiculelor permite garantarea securităţii traficului, sînt obligaţi să se deplaseze, în timp de cel mult 2 ore, la cel mai apropiat post de poliţie rutieră pentru întocmirea actelor necesare, avînd completat formularul de constatare a accidentului aferent poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor mijloacelor de transport auto sau, după caz, schiţa accidentului făcută în prealabil, care trebuie să fie semnate de cei implicaţi în accident.

14. Conducătorului de vehicul îi este interzis:
a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influenţa drogurilor sau altor substanţe contraindicate, sub influenţa preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacţiei, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere;
b) să încredinţeze conducerea autovehiculului unei persoane care nu posedă permis de conducere de categoria (subcategoria) respectivă (cu excepţia cazurilor în care se efectuează instruirea în conducere, în conformitate cu punctul 108 din prezentul Regulament), sau care se află în stare de ebrietate, sub influenţa drogurilor ori altor substanţe contraindicate, sub influenţa preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacţiei, este bolnavă, traumatizată sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere;
c) să deschidă portierele vehiculului în timpul mersului sau să pornească de pe loc cu portierele deschise;
d) să poarte discuţii, dacă acestea îi distrag atenţia de la conducerea autovehiculului, precum şi convorbiri telefonice în timpul deplasării, cu excepţia cazurilor în care vehiculul sau telefonul sînt echipate cu dispozitiv „mîini libere”;
e) să intre pe drumurile publice modernizate cu vehicule care au pe roţi sau în caroserie noroi, materiale de construcţie etc., ce se depun pe carosabil, sau cu vehicule din care se scurg produse petroliere;
f) să spele în apele naturale vehicule sau utilaje ale acestora.
14¹ Conducătorul de vehicul oprit pentru verificare de către agentul de circulaţie sau alt reprezentant al organelor de control are dreptul:
a) să fie informat în privinţa numelui, prenumelui, funcţiei reprezentantului organului de control, autorităţii pe care o reprezintă, inclusiv prin prezentarea legitimaţiei, precum şi temeiul legal al opririi;
b) să fie informat în privinţa normei legale încălcată, precum şi încadrarea juridică a faptei imputate, în conformitate cu legislaţia penală sau contravenţională;
c) să fie informat în privinţa drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de legislaţia penală sau contravenţională şi posibilităţii de a recurge la realizarea acestora;
d) să facă cunoştinţă cu probele ce dovedesc faptul încălcării legislaţiei, inclusiv cele constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate;
e) să conteste, în conformitate cu legislaţia în vigoare, legalitatea acţiunilor agentului de circulaţie sau altui reprezentant al organelor de control, precum şi actele de constatare încheiate de aceştia.